INTERVIU CU ANASTASIA BOBELEAC
Cum ti-ai ales activitățile extrașcolare și cine te-a susținut?
Implicarea mea în activitățile extrașcolare a început din clasa a 6-a, când încă nu știam “cu ce se mănâncă”. A fost un fel de impuls natural, însă nu de o amploare semnificativă, mai degrabă timidă. Mai apoi, adevărata distracție a început în clasa a 9-a când, ca orice boboc, am descoperit o bună parte din cluburile, asociațiile, cercurile și cerculețele în cadrul cărora mă puteam implica și am ales să le testez pe (aproape) toate.
Încerc să mă descopăr, ca orice adolescent, iar întrebarea care mă preocupă constant este legată de parcursul meu viitor și cum se va materializa acesta. De aceea, sunt convinsă că toate cercetările pe care le-am făcut până acum în materie de voluntariat nu se vor opri prea curând și că, indiferent de drumul ales, voi apela la acestea ca încă un mod de a mă întregi.
Chiar dacă este o perioadă confuză, sunt recunoscătoare că îi am alături, în primul rând și fără îndoială, pe părinții mei care au știut întotdeauna să-mi ofere o perspectivă obiectivă și sinceră asupra tuturor problemelor pentru care le-am cerut sfatul, dar și un număr mare de mentori, fie ei adulți sau tineri, întâlniți în cadrul activităților extrașcolare, de la care am încercat să asimilez cât mai multe sfaturi, valori, perspective, idei și, mai ales, inspirație.
Studiezi acum ce ce ți-ai dorit să studiezi?
Dintotdeauna am fost o persoană curioasă; realizez că majoritatea alege să spună asta despre sine în contextul unui interviu de orice natură, dar, făcând această paranteză, vreau să accentuez faptul că, în acest caz, este cât se poate de real, trebuie să mă credeți pe cuvânt. Mi-a plăcut să gust din orice, fie acel orice de natură filologică sau matematică, tocmai de aceea, în mod surprinzător, nu am avut niciodată vreun dubiu referitor la profilul pe care să-l aleg la liceu, acesta fiind Științele Naturii. M-am așteptat la un profil echilibrat, care, totuși, se duce (și observ asta mai ales odată cu trecerea lunilor de liceu) către o latură care să-mi satisfacă interesele vaste și așa a fost. Mi se pare profilul ideal pentru mine și nu doar din punctul de vedere al curriculumului, ci și al colectivului extrem de divers din care am norocul să fac parte. Suntem niște mediciniști la care se adaugă foarte multe adjective (la superlativ); poeți, muzicieni și scriitori (la propriu și la figurat!), sportivi, ce să mai, niște tineri compleți și complecși.
Cum te ajută școala și activitățile extrașcolare să devii omul care ești acum?
Fiecare individ are acel ceva “special” care te face să-i recunoști sufletul și dacă am fi toți niște sfere de lumină fără trăsături. Tocmai acest “ceva” îmi este relevat pe măsură ce timpul trece iar experiența mea se îmbogățește. Iubesc să mă pun în situații noi și inconfortabile, să aleg să fac o sarcină total străină de mine, chiar dacă îmi ia de trei ori mai mult; adăugând la asta zeci de situații neprevăzute care te pun sub presiune și greșelile pe care mă bucur că le-am făcut, chiar dacă atunci am fost demoralizată, poți obține, dacă alegi să le depășești, o variantă înzecită, din toate punctele de vedere, a ta. O zic mereu și toată lumea știe asta, dar nu o procesează: evoluția se află în eșec.
Care este impactul pe care activitatea ta extrașcolară îl creează în comunitatea locală?
Scopul activităților extrașcolare în care mă aflu este unul extrem de vast. Impactul este mai mult decât prezent, însă nu poate fi numit. Este vorba despre o sumă a mentalităților schimbate, a minților satisfăcute, a vieților îmbunătățite, ale oamenilor care, în calitate de participanți sau martori, ajung să aibă o altă viziune (de multe ori extinsă) a ceea ce înseamnă comunitatea din care fac parte, a valorilor ei și a modului în care se pot raporta la aceasta. După cum se vede, răspunsul este, și așa mi-am dorit, unul destul de abstract pentru că, la fel ca schimbarea, nu este ceva ce poate fi palpat, ci doar simțit.
Ce înseamnă comunitate pentru tine?
Termenul de comunitate este relativ, poate însemna mediul de la școală, prin colegii de clasă, comunitatea scării de bloc, a satului sau a orașului. În orice caz, chiar dacă reprezintă un spectru larg, axa comună pe care se desfășoară este, sau ar trebui să fie, înțelegerea. Pe scurt, pentru mine comunitatea reprezintă mediul în care înțelegerea este manifestată reciproc, ducând către o conviețuire armonioasă.
Alege și descrie un moment la care ai contribuit cu o schimbare în comunitatea buzoiană și spune-ne ce anume te-a motivat să faci asta.
Mă aflu încă într-un moment în care nu pot afirma acest lucru despre mine, însă pot spune că alături de oamenii cu care am colaborat în multele proiecte desfășurate până acum, am adus cel puțin un zâmbet, un gând, o schimbare de perspectivă sau un sprijin financiar oamenilor care ne-au ieșit în cale.
Care sunt inițiativele locale din Buzău pe care le admiri?
Nu știu dacă a fost așa dintotdeauna, dar, cel puțin de când sunt adolescentă, comunitatea buzoiană a prins viață, fie pentru că o văd eu astfel, prin prisma interesului meu care a crescut, fie pentru că, realmente, aceasta se schimbă, lucru care, în orice formă ar fi, mă bucură. Admir și sunt profund recunoscătoare pentru proiectele, în opinia mea, unice, din liceul meu în care avem șansa să ne implicăm, anume clubul Treivirgulăpaișpe și toate departamentele sale, MediaHDu, un proiect cu adevărat inovator, iar pe plan mai larg, al comunității, toate activitățile și evenimentele derulate și susținute de CCAM (Școala din parc, Teatru la Conac, BZM Fest etc).
Recomandă alte 3 femei cu inițiativă din județul Buzău.
Mă gândesc la persoanele alături de care am colaborat pentru un timp considerabil, încât să ajung să le cunosc pasiunea și dedicarea intrinsecă și către care voi folosi acest răspuns ca un mesaj de apreciere. Este vorba despre Dara Ciubotaru, elevă în clasa a 9-a de la Colegiul Național “B. P. Hasdeu”, care afișează constant o implicare stelară prin seriozitatea și bunăvoința oferite absolut fiecărui proiect din care face parte. Mai apoi, Roxana Ene, actuala președintă Interact Buzău, care coordonează cu succes, prin pasiune sinceră și muncă asiduă, un club imens și, nu în ultimul rând, fosta mea doamnă dirigintă din gimnaziu, doamna Mădălina Dima, care a influențat major, prin prisma proiectelor Erasmus și nu numai, pe care le-a inițiat în Școala Gimnazială Nr. 11, perspectiva și viitorul tinerilor gimnazisti, printre care și eu am avut oportunitatea să mă număr, totul datorită unui cadru didactic implicat și iubitor de ceea ce face.
Leave A Comment