De fapt, pot spune ca activitatea in care activez acum m-a ales cumva pe mine. A fost un cumul fericit de factori acum 6 ani cand m-am decis sa-mi schimb locul de munca si sa accept provocarea de a prelua un post care presupunea o activitate absolut noua pentru mine. Sansa meu a fost ca, echipa cu care am lucrat de la inceput, a vazut in mine un partenmer pe termen lung si m-a cooptat in cadrul departamentului de HR. In tot acest timp m-am implicat activ in majoritatea proceselor si proiectelor derulate, fiind intr-un permanent stagiu de invatare, aprofundare, pregatire. Activitatea de HR intr-o companie multinationala excede cu mult cadrului strict formal in care ne obliga legislatia locala sa activam. Ma refer in special la multitudinea de proiecte si strategii ale grupului care trebuie transpuse si implementate local.

Nu am fost genul de copil/adolescent care a stiut dintotdeauna ce vrea sa devina cand ajunge mare. Visul de a urma o cariera poate fi un mare avantaj, dar in egala masura si un mare esec. Daca “visul” copilului este influentat prea mult de anumiti factori (si aici ma refer in special la educatia, profesia, ambitia familiei) si nu de inclinatiile si aptitudinile acestuia, atunci ajunge sa-i fie cumva impus si sa nu se mai regaseasca in el. Ma bucur ca am avut libertatea de a incerca diferite domenii din care am invatat foarte multe lucruri utile. Am intalnit oameni care m-au inspirat profesional si care au crezut in mine inca de la primul loc de munca. Am lucrat si lucrez cu echipe valoroase in care am legat prietenii de durata, am cunoscut oameni care au inteles ca dincolo de performantele sau greselile de la locul de munca sta intotdeauna OMUL si care au stiut sa ma respecte si sa ma aprecieze.

Pentru mine scoala este temelia care sta la baza formarii oricarei persoane alaturi de educatia primita in familie. In functie de capacitatea si ambitia fiecarui individ, peste aceasta temelie pot fi asezate oricate etaje de calificare. Personal, am avut parte de un start exceptional in Scoala nr. 15, prin aportul unei invatatoare remarcabile, dna. DRAGOSTIN MARGARETA. Urmatoarea perioada de care imi aduc aminte cu mare drag este perioada liceului la Hasdeu. In rest, au fost etape pe care le-am parcurs una dupa alta, intr-o succesiune fireasca. In calitate de parinte ma preocupa desigur evolutia scolara a copiilor mei. Realizez cat de mult s-au schimbat lucrurile, copiii, profesorii, scoala, perspectiva, provocarile. Scoala m-a ajutat atat in anii de studii si continua sa ma ajute activ in activitatea profesionala de zi cu zi. Sunt implicata in procesul de educatie prin parteneriatul de success pe care il derulam impreuna cu institutiile de Invatamant cu Profil Tehnic din oras, respectiv Invatamantul Dual. Desigur, toti parintii isi doresc ce este mai bun pentru copii lor, insa trebuie sa accepte faptul ca societatea are mare nevoie de buni meseriasi. Cei care nu au inclinatii pentru urma un liceu au optiunea de a alege sa invete o meserie cu mare cautare pe piata locala (sudor, lacatus, electrician, operator CNC, fierar betonist, etc).

Activitatea mea in comunitatea locala nu ar exista daca in spatele actiunilor pe care le-am sustinut de-a lungul timpului nu ar sta decizia si dorinta de implicare a managementului companiei. Cu acesta ocazie doresc sa le multumesc pentru deschiderea cu care au analizat si alocat resurse si pentru increderea pe care mi-au acordat-o. In ultimii ani am reusit sa sustinem mai multe proiecte locale din arii diferite de activitate: cultura, sport, educatie, sanatate.